Jack se întoarse mai devreme de la birou
pentru a o însoţi pe Sellma la expoziţia unui artist „mai mult decât abstract”
după cum constatase amuzat răsfoind invitaţia în timp ce Sellma, deja îmbrăcată
în rochia roşie care îi făcea ochii să aibă reflexe de smarald, îşi aranja,
pentru a zecea oară, părul rebel. Ajunseră totuşi tocmai la timp pentru
obişnuitele discursuri după care făcură un tur al expoziţiei şi începură să
socializeze cu cei prezenţi. Sellma turuia veselă cu câţiva iubitori de artă şi
cu toate astea părea uşor stingheră în mulţimea ciudată care se adunase în mica
galerie. Îl privi lung pe Jack care se afla în celălalt capăt al sălii și discuta
aprins cu un critic de artă şi hotărâră din priviri să plece. Erau nerăbdători
să discute despre ce descoperise Sellma după a doua vizită la bibliotecă. Jack
rezervase o masă la un restaurant franţuzesc despre care îi tot vorbise.
Comandară Fromage fondue, Coq au vin, Soupe a l’oignon şi Mousse au chocolat
noir şi se ciondăniră în privinţa alegerii vinului dar cum Sellma fu atrasă de
acordurile de pian care discret începură să mângâie atmosfera abandonă „războiul
rozelor din pahar”, cum îl botezase Jack, şi începu să privească curioasă în
jur.
Restaurantul era cochet şi liniştit, toţi cei aşezaţi la mese vorbeau în
şoaptă şi erau îmbrăcaţi în ţinută de seară amintind de nişte vremuri demult
apuse când oamenii păreau că trăiesc efervescent ca într-un pahar cu şampanie. Întâlni
din nou privirea lui Jack care o dojeni cu o ridicare din sprânceană pentru
curiozitatea ei nepotrivită într-un astfel de loc şi îşi fixă privirea pe
paharul cu vin roşu recomandat de sommelier.
- Hey, ia te uită! Bollicini!
- Bolli... ce? întrebă Jack nedumerit.
- Bollicini! Bule, priveşte cât de frumos plutesc, spuse scoţându-şi
creionul de ochi din poşetă şi începând să deseneze pe o carte de vizită a
restaurantului.
Sellma desena peste tot. Schiţa peste orice suprafaţă care suporta să fie
desenată. El nu înţelegea răzvrătirea asta. Lui îi plăceau lucrurile făcute
după un anumit tipic şi o privea cu curiozitate ori de câte ori îşi scotea
creionul de ochi şi mâna îi dansa febril pe cine ştie ce notă de plată dintr-un
restaurant unde luau masa.
- De ce nu-ţi iei cu tine şi la restaurant un carneţel de schiţe? Aşa cum o
faci mereu? o admonesta el.
- La restaurant? Jaaaack! Nu pot lua cu mine la un restaurant elegant
ditamai geanta, doar o poşetuţă şi nu e loc în ea pentru vreun carneţel.
Drum în doi © SP
Imagine: via Internet