De fiecare dată când călătoresc spre mare știu că de fapt călătoresc spre
tine. Știu că acolo te ascunzi, în marea cu alge, scoici de lavandă și valuri
hula-hoop. Roțile de tren, vântul din ochii mei și ceva ca o lumină care doare
e tot ce mi-a rămas de la fata care a navigat cu o cochilie până în locul unde
am aflat cine sunt. Nici măcar nu știu ce voi găsi când voi ajunge acolo, sunt
atât de multe întâmplări și atât de mult timp de când te-am cunoscut, dar acum
nimic nu mă mai poate lua prin surprindere, nici măcar dragostea.
Imagine:
via Internet