— Cât timp pot sta doi oameni la aceeași
masă, să se privească fără ca niciunul dintre ei să facă vreo mișcare
— Atâta timp cât ştiu să se asculte.
Şi-a scuturat țigara şi a zâmbit. Ironic?
— Până acum doar tu ai ascultat, Tea.
— Pentru că tu eşti cel care trebuie să se
regăsească. Eu ştiu cine sunt.
— Ştii sau ai hotărât că ştii?
— Ştiu.
— Nu poţi ști cine eşti cu-adevărat până nu
ştii cât întuneric şi câtă lumină e înăuntrul tău. Eu nu ştiu câtă lumină e în
mine, tu, Tea, nu ştii cât întuneric.
S-a ridicat şi a plecat. Brusc. Nu am
înțeles dacă afirmația despre întuneric se referea la mine sau se referea tot
la el.
SP, Străinul din cafenea
© SP
Imagine: via Internet