Nimic nu a fost uitat: vise, întâmplări,
posibile greşeli, tăceri la îndemână
şi vântul de seară legănând uşor
aripile păsărilor ce făceau ocolul casei
dincolo de fereastra înaltă.
Cuvânt cu cuvânt,
absorbită de strania alegere a literelor
ce se fixau în culori şi mişcare,
am devenit martora ultimei întâlniri
dintre apusul sângerând, izbit de o creangă,
și mângâierile nopții ce înlănţuiau trupul
din câmpul de ierburi amare.
De-acum fiecare clipă
îşi are rostul ei bine stabilit.
Ce vară fierbinte mă așteaptă!