- Nu am renunţat niciodată la propriile vise de teamă că voi greşi, că nu voi fi la înălţime. Nu mi-a fost niciodată teamă, nu ştiam ce înseamnă acel sentiment, cel mai rău dintre toate, aducător de insomnii, de înţepeniri în trecut. Întotdeauna am păşit fără griji spre ceea ce îmi doream, fără teama aceea care te face să te simţi nesigur în orice loc, teama aceea care te închide într-un labirint de indecizii. Mi-a plăcut să ascult oamenii. Le iubeam poveştile, le păstram ca pe un dar de preţ. Nu erau simple cuvinte, Tea. Nu, nu. Erau promisiuni pentru un mâine mai bun, erau zâmbete rămase de la cine ştie ce eveniment fericit, declaraţii de iubire, tăcute, făcute printr-un surâs timid…
SP, Străinul din cafenea
© SP
Imagine: via Internet