Fiecare blues pe care îl aud îmi pare că e bluesul nostru şi încep să dansez ca atunci când am început să dansez de unul singur, în parcul din staţiune, şi tu mi te-ai alăturat râzând. "Nu puteam să te las să te faci de râs de unul singur, in public" mi-ai zis când cântecul a ajuns la refren. Eram îmbrăţişaţi cu îmbrăţişarea aia din primele zile, risipită din strânsura sufletului. Mirosea a flori de cireş ce nu se îndurau să se transforme în fructe, a cer neîmblânzit şi alei de parc încolţite de iarbă.
© SP
Imagine:
via Internet