În cafeneaua din centru mai au și acum cutia cu șervețele pe care ți-am
scris scrisori de dragoste. N-aveam niciodată la mine ceva de scris, fata de la
servit îmi dădea un pix, barmanul câteva șervețele. Scriam apăsat printre pete
de cafea și de vin. Uneori îți desenam flori și hărți ale orașelor din mintea
mea. Cel mai mult ți-a plăcut orașul unde locuiau, în cutii de carton, flori cu
joben și pince-nez-uri în formă de litere. Ne-am plimbat prin el a doua zi de
Crăciun, când am terminat de băut vinul fiert. Felinarele erau din portocale
decojite. Cojile se așezaseră pe bănci. Le-ai strâns, le-ai prins-o cu ace de
brad și ți-ai făcut o rochie înfășurându-te în panglica portocalie ca un
fluture reîntors în cocon. În păr aveai parfum de scorțișoară și râdeai pe
note, ca un colind cântat lângă o fereastră dezghețată. Ardea focul și ne era
cald, de fereastră se lipise un soare ca o inimă plină de lumină, un monolog
solitar şi nesfârşit al razelor cu serafimii de inimă.
Imagini via
Internet