Are o ținută neobișnuită. Ținuta unui om obișnuit să trăiască după propriile reguli fără a se gândi la ziua de mâine, fără a se atașa cu adevărat de vreun grup. Am simțit din prima clipă că e altfel decât ceilalți. Un trecător care ar fi privit pentru un moment pe fereastra cafenelei l-ar fi luat drept un filozof sentimental, un tânăr bogat care a hotărât brusc să renunțe la propria avere pentru o viață plină de lipsuri. Un fel de Wittgenstein care, dornic să își exerseze pentru ultima dată filosofia limbajului înainte de autoexilare, eşuase la masa de lângă geam aşteptând pe cineva căruia nu-i dăduse întâlnire, dar care, era convins, va veni. Şi astfel aştepta, aştepta în singurul loc ce nu-l făcea să se simtă singur.
SP,, Străinul din cafenea
Imagine: via Internet