Te-am aşteptat
ieri
chiar de când s-a
trezit oraşul
vorbind cu un
crivăţ nebun.
Niciun negustor
de vise nu te ştia
pe de rost. Am
mituit un agent de stradă
să mute semafoarele
pe trotuar
şi un doctor de
suflete să declare
epidemie de fulgi
cu gust de şerbet
şi tot n-ai
venit.
Ar fi trebuit să
curăţăm amândoi
şinele de tramvai
de zăpezile de altădată,
să citim în
oglinzi cine se îmbată primul
cu luminile
rampei şi să facem oamenii de zăpadă
să danseze step.
Stop. Două puncte.
Iată că putem
trăi o noapte de iarnă
cu un fel de
instinct de conservare
care te face să
umbli cu grijă
peste cioburile
de gheaţă ale unui
cer arestat de o
armată de corbi. Punct.
Am citat din tine.
Tot ce-am spus eu rămâne
între noi şi
prima ninsoare. Stop. Punct şi virgulă
P.S. Mi-e dor de
tine dar am rămas fără bani
şi nu mai pot
să-ţi spun cât de tare.
© SP