Luna, moon, fengari, lune, mond, lua... Borges se întreba în ce limbă sună
mai frumos cuvântul lună. Beethoven a înţeles primul. Au urmat apoi
îndrăgostiţii dăruindu-şi-o unul altuia (ba chiar o fată cu capu’n nori a
vrut-o pătrată iar el s-a scotocit în toate buzunarele pline de dor și i-a
cumpărat-o de la taraba din colţul cerului plătind cu zloți de lumină),
visătorii zboară spre ea cu avioane de hârtie, poeţii o învârt pe toate părţile
şi o rotunjesc cu versuri iar un lup singuratic, punctual şi încăpăţânat, o
cheamă la ospăţul fiarelor în pădurea cu inorogi. În seara asta e albastră! Nu
se ştie de ce. Poate pentru că un pictor abstract a mângâiat chagallian al ei
palid chip, sau cerul a citit povestea de dragoste cu iubitul ei soare şi a
plâns cu lacrimi de cerneală din călimara unui astronom anonim, sau... cine
ştie? În seara asta e albastră, albastră şi frumoasă. Haideţi să ne-o privim
împreună!