Vremea caldă era pe placul primelor zile de toamnă. Un septembrie auriu. Acel
auriu, pe care îl cunoşti de-o viaţă însă doar într-o zi de toamnă ai impresia
că îl vezi pentru prima oară şi te impresionează de parcă ţi-ar aluneca printre
degete nu frunze galbene, ci tapiserii care zgârie rezistenţa fină a ceţii din
începutul de zi, cu noduri de nervuri negre, formând insule netede lângă petele
strălucitoare de sticlă din labirintul uşilor deschise.
În ziua aceea ceva s-a schimbat, s-a deschis o uşă spre o lume secretă. O
parte din lumea lui m. O altă parte, o altă zi.
Ziua aceea ca un buchet de flori sălbatice.
© SP
* m =
mademoiselle
Imagine: via Internet