Zăpada era curăţată bine de pe terasa şi scările conacului vechi dar era
lăsată să troienească peste balustrada şi coloanele împodobite cu ghirlande din
crengi de brad şi beculeţe multicolore. M urcă repede treptele şi bătu energic
la uşă. Înăuntru se auziră nişte paşi apoi linişte. Bătu din nou insistent.
- m, eşti acasă?
Uşa se deschise zvâcnind şi m apăru în prag îmbrăcată de oraş.
- Da. Sunt acasă.
- Şi de ce nu răspunzi?
- Îmi place să te aud bătând.
- Hai că ne aşteaptă oraşul împodobid de sărbătoare!
- Hai, domnule!
Rând pe rând toate ornamentele de Crăciun se aprind şi încep a muşca din
întunericul rece gustându-l cu mii de culori. O umbrelă de sticlă plină de
beculeţe aurii plutind pe deasupra unui scuar salută oraşul ce clipeşte vesel
făcând şmechereşte din mii de ochi spre trecătorii încărcaţi cu daruri. Venit în
vizită, tocmai din vârful muntelui, un brad împodobit de sărbătoare cu
ghirlande şi globuri binecuvântează piaţa cu miros de ace veşnic verzi în vreme
ce o ghirlandă de vâsc cu o fundă roşie la gât a uitat de ger încălzită de
sărutul a doi îndrăgostiţi ce nu se pot dezlipi unul de altul. În parcul
moţăind ca un bătrân după masa de seară un pisoi vârât până-n gât în omăt
înaintează grăbit spre inima desenată lângă statuia unde un înger adăposteşte
fulgi pe aripi urmărit de trei pui de mâţă cu boticurile lipite de sticla
ferestrei ce-i desparte de aleile pline de joacă. Pe o bancă troienită trei
vrăbii înveselesc un om necăjit ce le dăruise un colţ de pâine fără să se de
sperie căţelul peltic ce latră şturlubatic trăgând nerăbdător de pulpana
hăinuţei prea lungi a unei fetiţe ce se opinteşte să vâre în cutia poştală o
scrisoare mare cu adresă de Laponia ce va fi transportată cu trenul mic şi
colorat care, pufăind molcom, poartă copii de la toneta cu vată de zahăr până
la standurile din lemn ca nişte căsuţe de turtă dulce năpădite de ciocolată cu
marţipan, candy canes, prăjituri cu glazură, de cozonaci, de portocale şi
bomboane de pom învelite în mantii strălucitoare. Gerul desenează steluţe,
cerul le aprinde, oamenii le poartă în ochi şi în suflet. O caleaşcă regală
trasă de un cal princiar cu o mantie de mătase roşie aşteaptă să pornească la
pas de fulgi iar aleile fac loc perechilor de îndrăgostiţi alergând descheiaţi
la suflet, familiilor cu braţele pline de copii, bătrânilor păşind cu grijă
printre amintiri. Standul de globuri, ornamente, lumânărele e păzit de un şir
de soldăţei de lemn în uniforme albe şi verzi cu fireturi şi nasturi auriţi iar
un spărgător de nuci în tunică roşie şi chipiu albastru zâmbeşte cu gura până
la urechi unei balerine ce-l priveşte galeş dintr-o cutie muzicală. Strada
freamătă, are vârsta fiecărui trecător şi fiecare trecător are vârsta
copilăriei şi a bradului împodobit. Un foc încins cu un cerc de pietre ceartă
cârnaţii ce sfârâie pe grătar şi vinul din vasul de lut ce bolboroseşte
deasupra sughiţând din cauza aromei de scorţişoară iar un vânt ameţit scutură
zdravăn un copac plin de sine şi împrăştie praf de nea peste fereastra unde
două mâini împreunate desenau o inimă pentru a putea privi dincolo de fulgi.
Garda de onoare a felinarelor cu căciuli de omăt salută cu salve de lumină
sania încărcată de daruri a lui Moş Crăciun trasă de un ren calm, rumegând o
listă niciodată prea lungă. Lângă doi oameni de zăpadă îmbrăţişaţi un scrânciob
leagănă o familie de fulgi coborâtă de pe conurile de brad pudrate cu zahăr. Un
fulg nou-nouţ se admiră pentru o clipă într-un glob iar apoi pluteşte lin, lin
spre patinoarul unde începe balul iernii. Se lasă seara încet ispitită de
colindele ce vestesc vestea cea mare. O bisericuţă din lemn cu pragul lustruit
de mulţimea de paşi priveghează cu lumânările aprinse. Un cor de îngeri cu
ochii plini de inocenţa copilăriei anunţă că la Vifleem colo-n jos cerul arde
luminos. E linişte, e pace, lumea se împodobeşte cu dragoste. Vine Crăciunul!
m & M – O iubire ciudată, © SP
m=mademoiselle
M=Monsieur
M=Monsieur