O fereastră deschisă. O melodie rock, veselă, ca un ceas deşteptător cu
cinci corzi pentru trezirea degetelor. Îmi vine să bat tactul pe pereţii
blocurilor, să-i trezesc din răceala betonului. Ceasul de la mână bate mai
tare. Vrea să spargă colivia de metal şi sticlă şi să fugă departe cu limba
de-un cot, cu toate rotiţele şi arcurile rotindu-se fericite şi libere în urma
lui. Soarele se ridică grăbit pe cer. A întârziat undeva între vis şi
realitate. Dispar norii, apar păsările. S-au întors berzele, Tea. Au întors
oraşul pe toate părţile, l-au scuturat de gri şi l-au înverzit. Acum clămpănesc
în teiul de lângă cafenea. Se curtează îndelung, cu reverenţa cuvenită unui
astfel de ritual. Le-am salutat și am plecat la piață. Am cumpărat un balon în
formă de inimă și l-am lăsat să zboare liber. M-am gândit că se va întâlni cu
privirea ta. În capătul străzii un grup de tineri s-au întâlnit cu primăvara și
au aprins fumigene de toate culorile. Aerul e colorat, e îndrăgostit de culori.
Love is in the air. Nu se mai respiră pe furiş. Se respiră din plin. Tinerii nu
se mai văd. Sunt un curcubeu cu picioare încălţate cu bocanci. Un curcubeu care
aleargă pe străzi. Un curcubeu din care se desprind oameni ciudaţi: un tânăr de
albastru, o fată de roşu, o alta de verde, doi îmbrăţişaţi de galben... Lângă
teiul din capăt o fată blondă aştepta sprijinită de trunchiul gros. Strângea la
piept o carte cu coperţi liliachii. Un semn de recunoaştere? Prima întâlnire?
Nu m-am recunoscut în zâmbetul ei. Zâmbetul care mă aşteaptă pe mine arată
altfel. Are parfum de tei şi urme de cafea.
SP, Străinul din cafenea
Imagine: via Internet