Într-un cuib din teiul acum auriu un cocostârc mic învăţa să se întoarcă,
ea nu se putea lăsa de drum. Nu te poţi lăsa de drum ca şi cum te-ai lăsa de
fumat, să stingi un capăt şi să nu mai aprinzi altul. Şi ea era un drumeţ
înrăit, pe tălpile ei scria Addicted,
nu se putea opri. Privi de-a lungul drumului ce şerpuia sub copacii ruginii.
Drumul ăsta părea un culoar luminat difuz, cu un capăt ispititor. Un culoar
lung pe care trebuia să-l străbată. Nu credea că mai putea căuta drumul cu
aceiaşi ochi. Până în seara asta nu mai trecea pe acolo decât din întâmplare,
nu-i mai căuta nuanţele şterse. Nu trecea nici tăcând, nici vorbind. Se
descălţa de pantofi ca nu cumva să-i audă căutându-l. Cu tălpile goale nu se
auzea că trece şi se felicita în gând pentru puterea de a păşi normal. Trecea mai
departe aprizând un nou drum doar ca să-i vadă flacăra, să-l ardă până la capăt
cu trecerile ei de mai multe feluri. Le preatrăise cu el, le murise singură. A
rămas cu drumul, cu drumul ce o ducea iar spre..
.
m & M – O iubire ciudată © SP
Imagine: Vladimir
Nikulin