Nu te-am
întrebat niciodată cum asculţi muzică atunci când eşti singură, dar te văd în
camera de la stradă mutând fotolii şi scaune, ca şi cum ai muta longitudini,
latitudini şi altitudini ca să faci loc unui sunet perfect. Alegi cu grijă un
disc de vinil din colecţia ta de muzici perfect rotunde. Ai botezat-o aşa
într-o seară cu ore numărate pe degete. Îţi treci uşor degetele peste placa de
tuş, muzica vibrează deja în tine, acul se lipeşte de marginea rece – sărut
scârţâit de iubire regăsită în buza iernii. Coperta rămasă între palme tremură
ca o hartă pe o punte de corabie, răspândind valuri prin întregul corp. Ai pus
telefonul pe silent – ştii că sună, cu coada ochiului vezi ecranul luminat, dar
nu răspunzi, te lupţi cu o ultimă vibraţie dintr-un cânt gregorian. Încerci să
prinzi a patra dimensiune dintre două secvenţe timpurii*. Apoi ţi se face dor de
ploaie. Butonezi telefonul şi cânţi împreună cu Beth Hart: „I got caught out in
the rain, If I die I don't care, I'm in love.” Şi dansezi. Şi eu caut cuvinte
pentru tine, ceva ce trebuie să pronunţi într-o manieră aproape exclusiv
corporală, un şir de silabe, o vibrație pură, fără trecut, fără viitor, un
etern acum născut din rotirea mâinilor tale, cu mine trăind prins în vârtej. Şi
înţeleg că tot ce ştiu nu mai pot să spun nimănui.
A de l ultima literă Z
*Secvențele sunt cântece poetice, bazate pe cuplete.
Chiar dacă multe dintre ele nu fac parte din liturghie și nu fac parte din
propriul repertoriu gregorian, secvențiile gregoriene includ cântece bine
cunoscute, cum sunt Victimae pascali laudes și Veni Sancte Spititus.
