Visul unei nopţi de iarnă

E vară, mi-ai spus. Şi te-am crezut. Sau ţi-am crezut ochii, buzele, palmele… seismele unor gesturi din alt capăt de lume, jurnal afectiv diluat de graniţa trupului mărginit de umbre. Photographic flash. Dor, atingere, necuprins, pas de deux. E vară, mi-ai spus. Şi te-am crezut din nou. Rochia ta căzând cu zgomot ca o răsucire de valuri, genele mele lipite de cerul nopţii. Inimă, inimi, aripi. Gândul tău dezbrăcat de coajă până la miez, până la simţurile de unde începe povestea. Nopţile mele ca nişte ecrane voluptoase pentru primul şi ultimul Vis. Aproape, tot mai aproape, iluzoriu, îmbietor ca un fruct fără nume. I and my freedom. Te iubesc, ţi-ai spus. Şi te-ai crezut. Vis. Alunecare, spirală, mâini îngemănate. Semn. Stări. Am iubit, iubesc, voi iubi până mâine. Mâine eşti tu, mi-ai spus şi ai crezut din nou. Vom îmbătrâni împreună, ne vom număra ridurile precum copacii îşi numără anii, în cercuri. Concentric. Uite, aici am râs prima oară. Uite, aici ne-am certat de o mie şi unu de ori, aici am călătorit până în rădăcinile florilor. I don't know what I'm writing to you about. Prin noi trec săruturi prinse între două lumi. Prin tine trec sori, drumuri şi gări. Pe umărul meu stâng e fruntea ta şi o mie de nori. E vară, ne-am spus. Şi am crezut amândoi.

A de la ultima literă Z

Photo credit: Alicia Savage

You Left Me A Song

Nu te-am întrebat niciodată cum asculţi muzică atunci când eşti singură, dar te văd în camera de la stradă mutând fotolii şi scaune, ca şi cum ai muta longitudini, latitudini şi altitudini ca să faci loc unui sunet perfect. Alegi cu grijă un disc de vinil din colecţia ta de muzici perfect rotunde. Ai botezat-o aşa într-o seară cu ore numărate pe degete. Îţi treci uşor degetele peste placa de tuş, muzica vibrează deja în tine, acul se lipeşte de marginea rece – sărut scârţâit de iubire regăsită în buza iernii. Coperta rămasă între palme tremură ca o hartă pe o punte de corabie, răspândind valuri prin întregul corp. Ai pus telefonul pe silent – ştii că sună, cu coada ochiului vezi ecranul luminat, dar nu răspunzi, te lupţi cu o ultimă vibraţie dintr-un cânt gregorian. Încerci să prinzi a patra dimensiune dintre două secvenţe timpurii*. Apoi ţi se face dor de ploaie. Butonezi telefonul şi cânţi împreună cu Beth Hart: „I got caught out in the rain, If I die I don't care, I'm in love.” Şi dansezi. Şi eu caut cuvinte pentru tine, ceva ce trebuie să pronunţi într-o manieră aproape exclusiv corporală, un şir de silabe, o vibrație pură, fără trecut, fără viitor, un etern acum născut din rotirea mâinilor tale, cu mine trăind prins în vârtej. Şi înţeleg că tot ce ştiu nu mai pot să spun nimănui.

A de l ultima literă Z

*Secvențele sunt cântece poetice, bazate pe cuplete. Chiar dacă multe dintre ele nu fac parte din liturghie și nu fac parte din propriul repertoriu gregorian, secvențiile gregoriene includ cântece bine cunoscute, cum sunt Victimae pascali laudes și Veni Sancte Spititus.