Şi-a aruncat sandalele şi a pornit încet prin apă. Ţinea în palme o barcă de hârtie cu un gest delicat, aşa cum ţii ceva de preţ de care îţi vine greu să te desparţi. Nu ştia de ce făcuse asta, de ce tot ce-i scrisese în seara aceea pe foaia ruptă din jurnal i se păruse prea mult şi credea că singurul lucru logic era să o încredinţeze mării, aşa cum arunci în valuri o sticlă cu un mesaj înăuntru, doar că bărcuţa ei odată găsită va fi fost spălată de apă şi tot ce scrisese va rămâne numai în sufletul ei.
m & M – O iubire ciudată ©
SP
Imagine: