 |
| Hourglass Fairy by The-Fairy |
Nu-mi simţeam aripile. Doar căldura zborului şi culorile din fereastra de
sticlă topită, un fel de amestec de vise şi scoici măcinate cu tălpile goale în
fuga dintre cuvântul dintâi şi cel din urmă gest. În clepsidra în care adormise
nisipul se rătăcise o ploaie de vară cu o restanţă la examenul cu tema
stabilită la târgul unei nopţi cu lună plină de ifose şi de cratere acneice
acoperite cu un praf cosmic dăruit de o cometă aflată la mare trecere. Timpul
se fixase între palmele cu care ţineam clepsidra şi privirea mea începuse să
ticăie ritmic, interior – exterior. Abia atunci soarele a început să ia forma aripilor, aşa cum îmi plăcea
mie. Memoria a păstrat cuvintele. Te-aş sfătui totuşi să-ţi priveşti
întotdeauna cu neîncredere ochii.