Iubea marea. Ar fi urcat marea în cel mai înalt copac şi ar fi privit-o de
jos în sus ca pe un cer de apă transparent-albastru. Să-i fie peştii păsări şi
meduzele cuib de sticlă topită, să plouă nu cu frunze, ci cu stropi mari,
săraţi, de culoarea cernelii. Cartea viselor ei avea pagini de valuri şi litere
din picături de turcoaz, avea corăbii cu pânze înfruntând furtuni, catarge ca
nişte semne de mirare străpungând cerul şi mări ce se aşteptau învinse. Da,
Sellma iubea marea şi Jack învăţase să o iubească privind-o în ochii ei, în
pânzele pe care ea le picta, citindu-i-o în suflet, regăsind-o regăsindu-se.
© Drum în
doi, SP
Imagine:Myrtos
Beach