Fata cu fluturi
în păr
ţinea o fereastră
în palmă.
Era devreme
într-o dimineaţă
cu umbre
şi florile de
hârtie
scrise pe furiş
cu tuş din praf
de noapte
înfloreau una
câte una.
Norul de pe
umărul drept
căsca plictisit
între două ploi –
nu ştia ce caută
ochii
în cerul
fărâmiţat.
Poate o linişte
fragilă,
o singurătate
pusă pe fugă
de miezul
depărtat
al unui portocal
înflorit.
Fata cu fluturi
în păr
ţinea o fereastră
în palmă.
Şi abia acum,
spre seară,
îngerii au înţeles
de ce.
© SP
Imagine: Catherine Alexandre