Iarna – soare mirosind a depărtări albe înţepenite unde s-a oprit crivăţul
să privească vals trist de fulgi scuturaţi de cerul de sticlă, brazi împovăraţi
cu o iarnă din cele mai albe, cântând timid o romanţă cu parfum de ac verde
strivit între degete. Nori călătorind de-a dreapta privirii, grăbiţi de frig.
Corbul Edgar sorbind din ochi o creangă argintată de nuc, golită de păsări.
Vârfuri de ierburi amare, îngheţate, zgribulind sub sărutarea unui vânt din
nord. O cărare de gheaţă întinzându-se sclipitor peste un râu potolit.
Trandafirul roz, trecut cu vederea de bruma toamnei, şi-a îndesat pe ochi o
căciulă de nea. Sub arcade de crengi tivite cu degete de cristal, trecem
stârnind draperii de mătase îngheţată. Paşii înveliţi în opintiri de omăt
scârţâie a drum de munte. Lumina mai albă cu o zăpadă se frânge pe dealul cu
spinare de brazi şi puncte vrăbii. Un lup sătul de ger iscodeşte valea cu ochi
nemişcaţi, mestecenii stau în cărări încolonaţi, vârfuri de crengi cu mănuşi de
bumbac ne arată caii liberi fornăind în valea învelită până sub ochi, vale cu o
biserică mică închinată sub tâmplă. Oamenii de zăpadă se sărută cu guri de
cărbune. Un gard se vopseşte cu fulgi în faţa cabanei cu parfum de lemn
proaspăt tăiat. Ferestrele-s mari, cu ramă de cetini şi un motan leneveşte în
coşul cu gheme de lână. Ninge cu poveşti de basm nămeţit cu noi. Se scoboară
fulgi în clepsidre topind timpul lângă şemineul vorbind pe limba veche a anilor
din cercuri de copaci. E cald în focul ce ne renaşte cu arderea braţelor noastre.
Palmele noastre, transparente, îşi citesc cărările cu vârful degetelor.
Provizii de iarnă din săruturi ne facem să ne ţină de foame şi sete. Suntem
atât de proaspeţi iarna, deszăpezind vise, dezgheţând aripi, destupând poteci
descoperite în doi. Ştim, încă mai ştim, să ne întoarcem din iarna pe care o
topim iarăşi cu noi.
m & M – O iubire ciudată
© SP
Imagine: via Internet
