Fulgologia

Cumpărături, cumpărături... Mi-am cumpărat o căciulă cu moţ şi am pornit în căutare de zăpadă pentru un om cu ochii de cărbune. Ar trebui să mai ningă. Zăpada de până acum nu-mi ajunge. M-am oprit să beau o cafea cu scorţişoară. În cafenea se cânta nostalgic:

Dust in the wind

All we are is dust in the wind...

Şi acolo, în cafenea, răsfoind o revistă, am găsit un motiv să iubesc iarna: fulgii de nea! Fiecare fir de praf cosmic ce coboară în timpul iernii spre pământ se transformă într-un fulg de nea, scria sub fotografia unui fulg fotogenic. Nu există doi fulgi la fel doar simetria celor şase colţuri, fiecare crescând în mod independent influenţat de ceea ce întâlneşte în căderea lui aşa cum tu ești o persoană diferită pentru fiecare om cu care îţi încrucişezi drumul. O varietate de forme complicate plutind spre pământul în care îşi vor găsi liman. Nu-i aşa că ne asemănăm foarte mult cu fulgii de nea? Eu una mi-aş recunoaşte fulgul geamăn imediat, după ascuţişul colţilor, pardon, al colţurilor, aşa că azi, din solidaritate, m-am hotărât să-i spun bun venit fiecărui fulg pe care îl voi întâlni. Şi anul viitor vreau să studiez fulgii. Fulgologia. Noua ştiinţă de început de an.

P.S. În revistă am găsit un bonus; abţibilduri pentru unghii cu fulgi de nea! Oh, yes!

Miracolul

-— Vorbesc, vorbesc, Tea, dar sunt adevăruri tăcute care duc spre locul cel mai important, cel din inima noastră, şi noi ne încăpățânăm să uităm. E mult mai simplu să urmăm schemele simple încercate de alţii, să învăţăm din greşelile altora, aşa nu învăţăm niciodată din greşelile noastre, nu avem timp să le facem, suntem prea ocupaţi cu respectarea regulilor. Eu am fost unul dintre aceia de la care ai fi putut învăţa mult. Am trăit din plin, am greşit pe măsură, dar încă nu am aflat de care parte a drumului e fericirea: la început sau la sfârşit? Poate că distanţa asta dintre început şi sfârşit, pe care o măsurăm cu viaţa, e de fapt locul unde ar trebui să fim fericiţi... De ce nu suntem, nu am aflat încă.

— Nu poţi afla asta singur.

Și-a pus puţin lapte în cafea urmărind cum se roteau împreună negrul cafelei şi albul laptelui, apoi a ascultat atent ca şi cum s-ar fi aşteptat ca ploaia să se prăvălească iar peste pervazul ferestrei, să-l ia cu ea şi să dispară acolo unde toate râurile se întâlnesc cu marea.

— Poate că ar trebui să fur o viată. La asta mă pricep cel mai bine. O viaţă în doi. De pariat nu mai vreau, nu mai am cu ce. Cum ar fi să pariezi cu viaţa ca să-ţi câştigi viaţa? Ar fi un miracol fără să-l fi dorit.

— Niciun miracol nu se întâmplă fără să-l fi dorit.

— Pentru mine miracolul este că mi-ai ieșit în cale. Am citit odată o carte a unui scriitor român în care toate personajele ori muriseră, ori mureau, ori se pregăteau să moară. Am murit, mor, voi muri. Cam așa eram eu când te-am întâlnit, Tea. Acum în fiecare zi îmi spun: Trăiesc!

SP,, Străinul din cafenea

© SP

Imagine: Lara Zankoul